Interviu cu câștigătorii SEERC 2017

Posted on Leave a commentPosted in Informatica, Interviu, Performanta, Rezultate
seerc-winners

Anul acesta o echipă a Universității din București, formată din Andrei Popa, Alexandru Velea și Lucian Bicsi, s-a clasat pe locul 1 la concursul ACM-ICPC, etapa pe Europa de Sud-Est. Performanța este una cu adevărat remarcabilă întrucât nicio echipă românească nu a mai obținut locul 1 din anul 2004. Printre olimpici concursul ACM ICPC este deseori catalogat ca fiind mai greu decât olimpiadele internaționale de informatică. Am realizat un interviu cu ei pentru a vedea cum gândesc și cum se pregătesc niște oameni care au ajuns la cel mai înalt nivel în programarea competitivă.

Când v-ați apucat de informatică? Ați știut de dinainte că vreți să faceți asta sau a fost o persoană care v-a influențat alegerea?

Lucian Bicsi: Într-a 12-a mainly. Nu am știut decât când m-am decis să mă apuc de programare competitivă. Dacă aș fi știut, probabil aș fi început mai din timp. Decizia a fost personală.

Alexandru Velea: Ai mei o făcut Poli la Cluj și am avut destul de mulți programatori în familie. Am zis pe a 5-a că e mai ok sa încep să fac info decât să mă joc în continuu la calculator și cumva mi-a plăcut super mult.

Andrei Popa: M-am apucat în clasa a 6-a de informatică. Mă jucam destul de mult la calculator și părinții mei au considerat că ar fi bine să fac și ceva productiv și m-au trimis la Palatul Copiilor să învăț informatică. Din primele ședințe am observat că îmi place și că aș vrea să fac asta cât mai mult.

Cum v-ați hotărât să faceți informatică la un nivel înalt? V-ați setat un scop legat de cât se sus să ajungeți? Ați vrut de la început să ajungeți să vă bateți cu cei mai tari din lume, sau ați ridicat ștacheta pe parcurs?

Lucian Bicsi: Pur și simplu mi s-a părut interesantă. Am venit la facultatea asta cu dorința de a merge la finala ACM. Acum că am realizat asta, voi începe să țintesc mai sus.

Alexandru Velea: Pe a 5-a tot îmi arăta tata articole cu Cezar Mocan și am vazut că îți e răsplătită munca. Fiind o fire foarte competitivă am început să lucrez din ce în ce mai mult. Nu prea m-am comparat cu alții, tot timpul voiam să fiu bun.

Andrei Popa: Nu m-am gândit de la început să ajung atât de sus, dar progresam destul de mult și îmi stabileam obiective din ce în ce mai mari.

Andrei Popa
Andrei Popa

Cum arăta programul vostru de pregătire în liceu? Lucian, știu că de fiecare dată când ne-am întâlnit, discutai probleme cu cineva, făceai asta și în liceu? Alex, Andrei voi cât de des discutați soluții cu alți oameni? Ce făceați atunci când nu aveați chef să lucrați? Ce ați schimba în programul vostru de atunci și cum credeți că ar trebui să se pregătească un elev pentru olimpiadă?

Lucian Bicsi: Nu prea m-am pregătit decât în clasa a 12-a în liceu, deci nu pot spune că aveam un program de pregătire. În liceu am lucrat doar arhiva educațională de pe infoarena. Acum, mai mult din concursuri.

Alexandru Velea: Începand cu clasa a 10-a am început să fac pregatiri cu Wef (Andrei Grigorean). Nu pot să zic că discutam probleme cu multă lume. Începand din primul an de facultate am venit să lucrez la CS Academy și aproape în fiecare zi discut probleme, tot cu Wef, dar în general nu e un lucru pe care îl fac ad-hoc. Personal, mi se pare că am început să mă pregatesc mai serios după clasa a 10-a. Nu cred că aș schimba mai nimic, sincer. Nu mi se pare un lucru așa de sănătos ca lumea să înceapa de mică să programeze. Normal că ajută, dar mi se pare că “ți se face scârbă” destul de repede. Cred că fiecare are un moment când se schimba ca persoană, cand face “level-up”. La mine a fost clasa a 10-a, dar nu-s sigur dacă asta vine dacă lucrezi mult sau e pur și simplu scris undeva magic. Un elev ar trebui în general să lucreze. Și de preferat nu arhive de probleme, concursurile sunt mult mai bune. E super util dacă discuti cu cineva, cineva care știe poate un pic mai mult decât tine, să îți arate lucruri noi. E ca un lucru “selectiv” în care faci doar “chestii șmechere” 🙂

Andrei Popa: Programul meu de lucru în liceu a fost cel mai intens în clasa a 9-a și a scăzut treptat pana în clasa a 12-a. Nu pot spune că aveam un program fix. Când simțeam că vreau să lucrez, lucram. Participam la concursuri online (mai mult Codeforces pe atunci) și discutam problemele cu câțiva prieteni care participau și ei la runda, dar am avut și mai mulți profesori din clasa a 6-a până într-a 10-a, din clasa a 11-a m-am pregătit doar singur. Cred că un elev ar trebui să se pregateasca pentru olimpiadă lucrand probleme cât mai multe și mai diverse, în afară de asta cred că depinde foarte mult de nevoile particulare ale elevului.

Alexandru Velea
Alexandru Velea

Cum a fost trecerea de la concursurile școlare la cele studențești? Ce ați schimbat în felul în care vă pregătiți?

Lucian Bicsi: În liceu mă pregăteam singur, acum mă pregătesc în echipă.

Alexandru Velea: Mai nimic

Andrei Popa: Mă concentrez mai mult pe concursurile tip ACM, altceva nu s-a schimbat.

Cum este sa lucrezi în echipă și care este principiul pe care ați format echipa? Are fiecare domeniul lui? Exista un lider?

Lucian Bicsi: Am vrut să facem cea mai bună echipă din Unibuc. Sunt de părere că fiecare are punctele lui forte și nu există situația să fie vreunul un superset al altuia (să știe cineva tot ce știe altcineva din echipă n.r.), ceea ce mi se pare că ne ajută să acoperim o arie mai mare de probleme.

Alexandru Velea: Zice bine Bicsi. Sa lucrezi în echipă e tot timpul fun. De cele mai multe ori îți scapă bucăți mici din rezolvare, dar dacă sunt 2 e puțin probabil să le scape amândurora. E ca și cum ai pierde o bucată dintr-un puzzle dar o găseste celălalt. Clar gama de chestii pe care o putem rezolva e o reuniune mai bună a noastră, dar mi se pare că și reușim să rezolvăm tot ce am putea rezolva, în mare parte din cazuri.

Cât de important este ajutorul unui mentor? Aveți oameni care sunt modele pentru voi? Se schimbă importanța unui mentor în timpul studenției?

Lucian Bicsi: Ce înseamna mentor?

Alexandru Velea: Tot timpul e bine să ai pe cineva la care să aspiri, sau ceva în orice forma. Te ajută să îți canalizezi energia mai ușor. În general e bine să te pregătească cineva, mai ales dacă te înțelege. Îți prezintă lucruri pe care nu le știi și știe cum să ți le explice. E ca și cum ai lucra, dacă ai putea să stai o eternitate, să analizezi tot și sa scoti cele mai bune lucruri ca să dai randament maxim. În general e bine să te îndrepte cineva pe calea pe care vrei sa mergi, știi că o să dai randament maxim pe drum.

Andrei Popa: Un mentor este foarte important deoarece o persoană care cunoaște drumul te poate ghida mai bine decât dacă ar trebui să te descurci singur, dar progresul se poate realiza și pe cont propriu, în unele cazuri mai greu.

bicsi
Lucian Bicsi

Cât de importantă a fost constanța în muncă pentru rezultatele voastre?

Lucian Bicsi: Nu prea a existat o constanță. Mă pregătesc în tranșe și intercalez cu pauze.

Alexandru Velea: În general e bine să lucrezi destul de frecvent. Știu că jucătorii de Starcraft 2 profesioniști spuneau că simt cum sunt afectați dacă nu joacă o zi. La info nu cred că e totuși la același nivel. Eu în general n-am prea fost contant în munca pe care o făceam. Recent, de vreo 6 luni pregătim câte un concurs pe săptămâmă la CS Academy, concurs pe care trebuie să îl compunem (de obicei), să scriem soluții si teste la el. Nu e chiar modul în care se pregătește lumea în general, dar chiar e ceva de muncă și aici. Din punctul ăsta de vedere cred că am început să lucrez “constant” 😀

Ce rezultat v-ați propus să obțineți la ACM ICPC World Finals la care tocmai v-ați calificat?

Lucian Bicsi: Locul 1. Dar ne mulțumim și cu primele 3.

Alexandru Velea: Măcar top 20

Andrei Popa: În loc să răspund la intrebare, prefer să precizez faptul că mi se pare foarte important să îți stabilești un obiectiv cât mai ridicat, peste limita posibilităților aparente (pe care majoritatea persoanelor le consideră imposibil de atins), pentru că te obligă să lucrezi mai bine, să ajungi mai sus. Chiar dacă nu îți atingi obiectivul, probabil o să ajungi mai sus decât dacă ți-ai fi stabilit un obiectiv mai mic.

Cu ce vă ocupați pe lângă facultate și pregătirea pentru concursuri?

Lucian Bicsi: Cânt la chitară și îmi place să ies cu prietenii în oras.

Alexandru Velea: Ce e aia facultate?

Ați fost angajați undeva până acum? Dacă da, cum vi s-a părut ce aveați de făcut acolo comparativ cu pregătirea pentru concursuri?

Lucian Bicsi: Am avut un intership de 3 luni, vara aceasta, la Bloomberg. Ambele sunt interesante, dar în mod evident prefer programarea competitivă ca și hobby.

Alexandru Velea: SRE la Google Dublin în anul 1. A fost interesant, chiar mi-a placut. Acum lucrez la CSA și nu pot spune că nu fac programare competitivă în mare parte din timp, pentru că o fac. E super fun în general să faci ce îți place și la ce ești bun. Dar era fun și la Google. Mi se pare că am un impact mai mare asupra oamenilor lucrând la CSA comparativ cu Google.

Andrei Popa: Am lucrat puțin la CSA și mi s-a părut destul de diferit de ce fac la concursuri.

Ce planuri aveți după terminarea facultății?

Lucian Bicsi: Cel mai probabil ori mă voi angaja ori voi face un master.

Alexandru Velea: Prima oară vreau să termin facultatea, apoi o să fac multe copii ale diplomei și o sa îți tapițez camera cu ele.

Andrei Popa: Momentan nu am planuri atât de îndepărtate.

Ce sfaturi aveți pentru cineva care vrea să înceapă acum să învețe informatică?

Lucian Bicsi: Să aibă de la început un minim de standarde în materie de coding. Este trist să vezi atâția oameni buni la info care nu codează corespunzător.

Alexandru Velea: Să încerce tot timpul să înțeleagă ce se întamplă. Să își pună întrebări legate de tot ce se întampla, să nu lase lucrurile să treacă pe lângă ei.

Andrei Popa: Depinde foarte mult de cum vrea să învețe informatica și pentru ce. Sfaturi generale nu am, cei care participă la olimpiadă o să găsească opiniile mele în alte întrebări de mai sus.

Ce v-ar plăcea să se zică despre voi peste mulți ani? Cum v-ați caracteriza și care sunt lucrurile pe care le-ați realizat până acum de care sunteți cel mai mulțumiți?

Lucian Bicsi: Nu știu să răspund.

Alexandru Velea: Pas

Andrei Popa: Prefer să nu ma gândesc la asta. La a doua întrebare nu știu să răspund.

De ce nu mai facem meditații pentru “la clasă”

Posted on Leave a commentPosted in Cum sa inveti, Informatica

Începând de anul acesta școlar, am decis că nu vom mai face pregătiri pentru “clasă” deși mare parte dintre cererile pe care le avem sunt de acest tip. Acest lucru nu înseamnă că nu mai lucrăm cu elevi care nu știu să programeze, ci că vrem să lucrăm cu cei care sunt pasionați, care vor să știe mai mult decât fac la școală și care vor să facă performanță în domeniu.

Am decis să facem acest lucru din mai multe motive:

Se strică dinamica grupei

În general lucrăm cu grupe de câte 5 elevi grupați în funcție de nivel. Facem acest lucru pentru că având mai mulți elevi, ei vor discuta între ei, explicându-și neclaritățile. Explicându-le colegilor cum se rezolvă diverse probleme, ei vor înțelege și vor asimila mai bine informația nouă, dar își vor dezvolta și spiritul de echipă. În plus elevii din grupă sunt mult mai harnici deoarece nimeni nu vrea să fie singurul din grupă care nu-și face tema. Nu în ultimul rând, mare parte dintre elevi își fac prieteni din alte școli, prieteni care au aceleași pasiuni cu ei și cu care au multe lucruri în comun.

Din experiența noastră din anii trecuți, elevii care doreau pregătire doar pentru a fi mai buni la clasă renunță să mai lucreze sau încep să lipsească în momentul când și-au atins scopul. În schimb cei care care doresc să facă performanță continuă să se pregăteasca intens. Se creează un decalaj atât de mare între aceste două categorii încat nu mai este posibil să se lucreze cu ei în aceeasi grupă pentru că fiecare ar avea de pierdut.

Ca să ajungi un programator bun, trebuie să lucrezi în plus

Încă de când am fondat Learnhouse, scopul nostru a fost să facem pregătire de calitate. Nu ne-am dorit niciodată să fim doar un ajutor pentru a scăpa de corigență sau pentru a lua o notă mare la test. Ne dorim ca elevii noștri să ajungă niște buni informaticieni care să inoveze și să ajute lumea în care trăim, având impact asupra a cât mai mulți oameni. Nivelul la care se predă la clasă este unul foarte scăzut deoarece trebuie ca toată lumea să facă față, inclusiv cei care nu își doresc o carieră în domeniu și au ales să dea la mate-info pentru a fi într-o clasă “bună”.

Pentru cineva care se mulțumește cu informatica predată la clasă, cred că este imposibil să se angajeze ca programator. Chiar dacă lucrezi puțin mai mult și reușești să te angajezi, tot timpul vei fi printre cei mai slabi din echipa în care vei fi, vei avea un salariu mic și vei fi ușor de înlocuit. Ca să eviți situația neplăcută, este important să începi să înveți lucruri în plus.

Ca programator trebuie să înveți de multe ori singur

Dacă nu vrei să îți dedici prea mult timp pentru a lucra în plus, totuși este important să începi să înveți singur. Într-adevăr primii pași în programare sunt foarte grei, dar am creat platforma WellCode unde poți să înveți lucrurile de bază în programare și unde poți să ceri ajutor de la oameni din toată țara. Mai mult, atunci când vei lucra, nu vei mai avea un profesor care să-ți explice toate lucrurile și de cele mai multe ori va trebui să te descurci singur să înveți și să înțelegi cum funcționează lucrurile în proiectul tău. Colegii tăi de echipă vor avea și ei lucruri de făcut și nu vrei să îi întrerupi prea des și să devii o povară pentru echipă.

6 cărți pe care trebuie să le citești în timpul liceului

Posted on Leave a commentPosted in Timp liber

Știu că profesorii te bat la cap cu cărți pe care trebuie să le citești pentru școală și că cel mai probabil tu vrei să faci alte lucruri în loc să citești romanele obligatorii pentru bac. Înțeleg perfect.

Când eram în gimnaziu îmi plăcea să citesc din când în când, însă de multe ori preferam să mă joc pe calculator. Odată cu începerea liceului, lectura a devenit obligatorie și eu am luat o pauză destul de lungă de la citit. În general mă forțam să citesc cărțile obligatorii, iar de cele mai multe ori citeam doar rezumatele și critica pentru a nu intra în bucluc la școală.

Pe la finalul liceului am început să fiu mai atent la ce se întâmplă în jurul meu și să îmi doresc să înțeleg de ce prietenii, colegii sau profesorii iau unele decizii și cum aș putea să le influențez să fie în favoarea mea.

Așa am început să citesc cărți, iar treptat m-au captivat și am început să citesc tot mai mult. Deși multe dintre cărțile pe care le-am citit au fost bune, cred că mi-am pierdut vremea cu unele cărți din care nu am învățat prea multe.

Am alcătuit o listă cu cărți care mi-au plăcut și din care am învățat multe lucruri. Sper să vă stârnească cheful de citit și să le înlocuiți adăugați în lista de lecturi.

Pentru cei mai șmecheri care deja citiți vă invit să vă lăudați în comentarii cu cărțile care v-au plăcut.

Lecturi scurte

The Daily Stoic: 366 Meditations for Clarity, Effectiveness, and Serenity

Daily stoic

“We suffer more in imagination than in reality.” – Seneca

Stoicismul este un curent filozofic care a apărut în grecia antică și a influențat multe dintre marile personalități ale lumii. Stoicismul este un curent filozofic pentru cei care “trăiesc în lumea reală”. The daily stoic ne oferă în fiecare zi câte un citat dintr-un filozof stoic împreună cu o scurtă explicație a lui.

The Last Question

The Last Question sau Întrebarea Finală este o povestioară interesantă în care este pusă problema … Mai bine vă las pe voi să descoperiți despre ce este vorba. Acest text este unul dintre preferatele mele. Țin minte că după ce l-am citit, l-am trimis multor persoane apropiate și m-a facut să mă gândesc multe zile la el. Textul poate fi citit integral aici.

The Last Answer

I do not wish to constrain you directly. I will not need to. Since you can do nothing but think, you will think. You do not know how not to think.

La fel ca și The Last Question, The Last Answer m-a făcut să stau multă vreme să mă gândesc la ce am citit. E incredibil cum Asimov știe să se gândească la lucruri care nu ți-ar fi trecut prin minte. Textul poate fi citit integral aici.

Superiority

Spre deosebire de poveștile de mai sus, Superiority este o poveste mai puțin filozofică. Între comportamentul personajelor din carte și întâmplările din lumea reală se pot face multe paralele. Puteți să o citiți în variantă completă aici.

Nonfiction

Ego Is the Enemy

ego is the enemy

“Almost universally, the kind of performance we give on social media is positive. It’s more “Let me tell you how well things are going. Look how great I am.” It’s rarely the truth: “I’m scared. I’m struggling. I don’t know.”

Ego Is the Enemy ne arată prin descrieri ale întâmplărilor din viața unor personalități cum orgoliul poate fi foarte dăunător, dar și cum ținerea lui în frâu poate aduce beneficii pe termen lung. Cartea este structurată bine împărțind orgoliul și prezentând fiecare parte a lui. Cartea te învață cum să treci peste eșecuri, dar și cum să nu ajungi la ele după un succes. Un mare regret este că nu am știut de existența cărții mai devreme.

Influence: Science and Practice

influence

We all fool ourselves from time to time in order to keep our thoughts and beliefs consistent with what we have already done or decided.

Am fost atras de titlul cărții Influence: Science and Practice și a fost una dintre primele cărți (în afara celor de la școală) pe care le-am citit. Din ea am învățat multe lucruri și m-a făcut să îmi dau seama de felurile în care pot fi manipulat cu ușurință. Pe lângă asta, cartea explică într-un mod destul de atractiv cum funcționează unele mecanisme din mintea umană.

Stumbling on Happiness

happiness

Our brain accepts what the eyes see and our eye looks for whatever our brain wants.

De multe ori spunem că suntem fericiți, dar foarte rar ne gândim la ce înseamnă fericirea. Deși este o senzație pe care ne-o dorim mereu, foarte rar ne străduim să facem o acțiune conștientă pentru a obține fericirea. Stumbling on Happiness încearcă să explice ce este fericirea și cum ajungem să fim nefericiți. Recomand și următorul video care este pe aceeași temă.

Beletristică

Fight Club

fight club

You are not your job, you’re not how much money you have in the bank. You are not the car you drive. You’re not the contents of your wallet.

Fie că ați văzut sau nu filmul, cartea este o lectură plăcută și conține multe lucruri care nu apar în film. Recomand să citiți cartea și să vedeți și filmul.

Seria Fundația

preludiul fundației

Why, he wondered, did so many people spend their lives not trying to find answers to questions—not even thinking of questions to begin with? Was there anything more exciting in life than seeking answers?

De data aceasta în loc de o carte, recomand o serie de cărți. Când am început să citesc prima carte, am fost atât de captivat încât am început să citesc 5-6 ore în fiecare zi până când am terminat toate cărțile din serie. Același efect l-au simțit și prietenii care au început să citească Fundația.

Puteți începe să citiți Preludiul fundației și dacă vă place, sigur vă vor plăcea celelalte cărți din serie. Din același univers fac parte și cărțile din seria poveștilor cu roboți scrise tot de Isaac Asimov pe care recomand să le citiți. Ordinea publicării cărților din serie nu coincide cu ordinea cronologică a întâmplărilor. Aici puteți găsi cărțile în ordine cronologică a întâmplărilor. De aici puteți descărca gratuit varianta în română a cărților din serie.

Vincent Nemuritorul

Vincent nemuritorul

„Cel mai bun roman ştiinţifico-fantastic publicat după 1989 de un autor român este, n-am nici o îndoială, Vincent nemuritorul de Bogdan Suceavă” – Alex Ștefănescu, România literară

Vincent nemuritorul este singura carte din listă scrisă de un autor român. Este o carte scurtă și ușor de citit care ridică multe probleme interesante. Cred că elevii ar aprecia mult mai mult lectura dacă printre lecturile obligatorii ar apărea cărți similare cu aceasta.

Cum să nu iei 0 puncte la olimpiada de informatică

Posted on Leave a commentPosted in Uncategorized
În data de 18 februarie am ținut un workshop despre cum să îți crești șansele de a lua un punctaj mai mare la olimpiada de informatică. Workshopul a fost filmat și se găsește pe pagina noastră de Facebook. Voi încerca să prezint mai jos conținutul. Le mulțumesc lui Alex Vasiu și lui Horea Ștefan pentru corecturi.

Despre olimpiadă

Olimpiada de informatică este printre puținele olimpiade la care evaluarea este automată. Un program evaluează programele scrise de fiecare elev și acordă un punctaj de la 0 la 100 de puncte la fiecare soluție pentru o problemă. Pentru mine lucrul acesta a fost un mare câștig întrucât profesorii se plângeau aproape la fiecare test că scriu urât și că nu îmi pot citi scrisul. Un alt mare avantaj al olimpiadei e că nu mai depinzi de profesorul corector. Toate soluțiile unei probleme sunt verificate pe aceleași date de intrare și aceiași parametri astfel toți concurenții beneficiază de condiții egale. Fiecare problemă are un număr de teste iar fiecare test un anumit punctaj. Pentru a primi punctajul pentru un test, programul trebuie să se compileze, să se încadreze în limita de timp, în limita de memorie și să afișeze răspunsul corect. (more…)

9 Reasons to learn how to code

Posted on Leave a commentPosted in Informatica
This article was originally posted on We ❤ Swift one of the first sites dedicated to the Swift Programming language.
About the Author
Andrei has been programming since he was 10.  In the past 6 years he has helped in making over 100 iOS apps for companies and organizations around the world. He also wrote a book that teaches you programming from scratch that helped over 100.000 people learn how to code.   Regular people see us as aliens and clients/bosses see us as wizards. In this post I’m going to try to convince you to learn to speak computer and change the world.

#1 We’re living in an amazing time

Most of the world is now connected to the internet, and computers are all around taking care of more and more of our needs. There really aren’t many fields where computers haven’t changed the status quo. This gives us, developers, a huge amount of power at our fingertips. You write the rules that other computers and people will follow. You can have a great impact on the whole world. For example a Googler helped ban the sale of ivory products via the search engine in a 20% project.

#2 Financial Stability

The number of available tech jobs is growing faster than the number of developers. There will be an estimated 1 million open positions by 2020. Tech salaries will remain high because of high demand. Until 2050 when we have AI that writes code this trade is a save choice.

#3 Half of tech workers are juniors

Just like computers get two times cheaper every couple of years the number of developers in the world doubles every 5. That means that half of all tech workers have less than 5 years of experience. Most people who join the tech sector learn programming at bootcamp, classes or online. This is one of the few domains where having no experience is not a problem.

#4 Machine Learning

Machine Learning is a technique of teaching computers to do stuff by showing examples and letting them figure out the rules. Its the secret sauce behind the top apps/services we use on a day to day basis. Using these kinds of algorithms has only been possible recently due to a combination of factors like advances in research, availability of cheap computational power and big collections data. We have barely scratched the surface of what applications it can have. All jobs and activities will be enhanced by AI in the following years. Big tech companies are doing most of the heavy lifting and offering platforms and general solutions to developer who want to make applications, not research. Here I have to mention a few:
  • api.ai (purchased by Google) – this web based platform will help you make really cool chat bots without programming. They can talk with users in the most common chat platforms and extract information from them – there is support for the most common languages and more are coming soon.
  • Microsoft Cognitive Services – they offer a complete suite of APIs that handle things like speech recognition, emotion analysis, face detection/recognition, recommendations and much more.
  • IBM’s Watson is a special piece of software. It can learn from unstructured documents and can then answer questions using what it learned or discover things from that data. The cool thing about Watson is the way it’s setup – You rent the algorithm and hardware running Watson from IBM and you keep your data. There are a lot of applications powered by Watson that are changing the world in domains ranging from travel, finance to medicine and even retail.
  • TensorFlow – is a a state of the art open source machine learning framework made by Google. It’s good for rapid prototyping and learning and also good for hardcore applications that require multiple GPUs or machines or even if you want to export a model and use it on your iPhone. You can find a list of links to help you get started with Tensor Flow here.

#5 The world needs you to be a hacker!

We can easily compare software with art. And our world needs artists of all kinds. Software replicates a view of the world, the view of the team that implemented it. But not everyone’s world is the same, for this reason we need diversity among developers. If you think you are not fit to be a programmer you can’t be more wrong – most people like you thought the same thing and this is why your lookalikes vision of the world (and daily activities) are not represented in software. Imagine it! If more young mothers will learn to code, there will be more apps on AppStore that will make all young mothers lives easier by being there first you will notice what needs to be done to make your life and theirs better.

#6 Happiness

Employers spend a lot of resources to keep their developers happy. That’s because happy people write more and better code. Many tech companies are famous for perks like awesome food, massages and other good stuff.

#7 Learning Never Stops

New tools and technologies appear all the time. You will spend a bigger part of your time than you would expect learning stuff. Even if you just stick to your tasks you will have to learn a lot to be able to execute them. This is a good thing! Unless you work in a underground secret code factory where people have to do the same ting over and over you will always be able to find new things to get exited about at work. And bonus: learning also keeps you mind healthy.

#8 Work anywhere you like

Freelancing has become more and more common as more people take matters in to their own hands, in the US freelancers make over a third of the workforce. There has been a significant increase in remove work opportunities in recent years. This allows new career paths. For some this means being able to stay at home and not move to a bigger city in order to get a good paying job. For some this means quite the opposite – they identify themselves as digital nomads – people who travel and work online. Nomad List is a good place to find places to travel and work.

#9 It’s easier to start than ever

There are thousands of tutorials on any topic you want to learn. If you are willing to put in the time nothing can stop you from getting the job of your dreams. With an hour or two of practice each day you can become a developer in less than a year. If you want to make iOS apps or websites you can use swift. Although the web community is not as matured as others like javascript or ruby there are clear signals that this will change soon. There a lot of good teams working on different parts of the ecosystem moving swift forward at an ever growing pace. We’ve helped over 100.000 people learn how to code with our Swift Programming from Scratch book and training platform that is available on both macOS and online. The book teaches you the most important programming concepts with the least amount of theory and lots of practice. Each chapter has a few pages that explain new concepts using a simple language and leaving out a lot of technical details. By solving the challenges you will get to write your first 1000 lines of code in about one month.

Bonus: #10 Special calling for the next lady that will get us to the moon

Women have been in the field since it’s inception. The first programmer was a woman and we got on the moon thanks to one. Please consider computer science as a career path!
Yep, she wrote that code and it got us on the moon.
Women make up about a quarter of all developers. I’ve worked for a few companies and so far I’ve noticed that there are companies where there are actually a a lot of female employees and companies that barely have any (and usually that’s a bad signal). So don’t get discouraged – just keep searching until you find the right company/job for you.   If you liked reading this article please take a second and share it with your friends! :)

New year’s resolution

Posted on Leave a commentPosted in Uncategorized
purpose

La fiecare început de an există obiceiul de a ne propune niște lucruri pe care să le realizăm în noul an. Cred că este un obicei bun întrucât multe lucruri necesită o muncă susținută de câteva luni pentru a le realiza. În caz că nu știi ce să îți propui în noul an, iată câteva idei:

Pentru elevi

Cred că cel mai important lucru de care trebuie să îți dai seama este că nu ar trebui să mergi la școală pentru că te trimit părinții. Majoritatea școlilor/facultăților/cursurilor pe care le vei urma în viață, au scopul de a-ți îmbunătăți abilitățile dintr-un anumit domeniu, abilități care te vor ajuta să ai o meserie mai bună.

Alege-ți un scop.

Până la urmă orice om ajunge să aibă o meserie. În timp ce unii lucrează 12 ore ca vânzători sau lucrează din greu pe un șantier, alții construiesc rachete, ajung sportivi de performanță sau dezvoltă propria afacere, câștigând milioane de dolari și aprecierea întregii lumi.

Lumea noastră este o lume foarte competitivă. În prezent este mult mai ușor să lucrezi în afara țării (asta dacă nu ești dintr-o tara precum Korea de Nord). De cele mai multe ori este suficient să aplici online și să treci prin procesul de recrutare. În cazul în care ești acceptat, îți cauți chirie online și mai ai doar de luat avionul.

Și găsirea unui scop este un scop bun.

Chiar dacă acum ai accesul la joburi din întreaga lume, la aceste job-uri vei concura cu candidați din întreaga lume. Mai mult, acum se găsesc informații pe internet despre ce fel de abilități sunt dorite. Datorită acestor factori concurența este mult mai mare.

Astfel, cu cât îți dai seama mai devreme ce îți dorești, vei avea mai mult timp să te pregătești.

La școală fiecare profesor pretinde că materia lui e cea mai importantă, dar cu siguranță vei folosi foarte puține dintre materiile ‘importante’ la viitorul loc de muncă. Cred că e foarte important, prin urmare, să îti alegi un domeniu în care să performezi la un nivel foarte înalt. Astfel, fiecare lucru pe care îl faci te va duce mai aproape de a-ți realiza visele.

Pentru părinți

Pentru mine, cel mai important sprijin al părinților a fost că m-au încurajat ca atunci când fac un lucru, să îl fac cât de bine posibil. Mai mult, au căutat profesori buni care să mă îndrume și să mă învețe lucruri pe care nu le-aș fi putut învăța de la școală sau de unul singur. Un alt lucru important a fost că nu au pus niciodată presiune pe mine legat de notele pe care le iau. Asta mi-a permis să am timp liber pentru a mă specializa pe lucrurile care mă pasionau.

Interviu Paul Diac – partea II

Posted on Leave a commentPosted in Uncategorized
După liceu ai continuat la un nivel înalt, povestește puțin despre internshipurile din timpul studenției. Ce ai făcut ca să ajungi acolo și cum a fost experiența?
Am avut noroc sa vina la Iasi inca doi elevi din lot, ambii cu bronz la IOI (olimpiada internationala de informatica). Ne-am pus in grupa impreuna si in primii ani am fost in echipa ACM si am invatat mult de la ei. Nu doar lucruri ce tin de algoritmica cat si motivatie de a trage mai tare, de a privi lucrurile mai direct si proactiv. Tot datorita lor am ajuns si la internshipuri, fiind chemat la interviuri de ei. Am facut internshipuri la Amazon in Iasi apoi in California la Facebook si Twitter mai recent. Totusi la Amazon full-time mi-a placut cel mai mult la ce lucram.
După liceu, o parte dintre olimpici nu mai confirmă, iar alții care nu au avut rezultate bune la olimpiadă ajung buni. Care crezi că sunt lucrurile pe care un student trebuie să pună accentul pentru a avea succes? În facultate nu mai există atâtea concursuri, care crezi că e o metrică bună pentru a măsura succesul?
Cred ca depinde de fiecare. Daca vrei sa fii progamator bun, sa faci proiecte sau startup-uri, e altceva. Mi se pare normal sa nu participe la ACM toti studenti care au fost la olimpiade, dar cred ca ar fi de asteptat un procent mai mare totusi fata de ce se intampla in Romania acum. De vina cred ca sunt lipsa concursurilor si a evenimentelor similare la nivel unviersitar, aceasta fiind principala mea motivatie de a ma implica in ONIS (olimpiada nationala de informatica pentru studenti). Nu cred ca notele de la facultate sau altceva strict din facultate pot echivala cu asta – eu am avut 10 pe linie pana in anul 3 si nu mi se pare ca asta a fost o realizare nici pe departe comparabila cu rezultate la concursuri, care nici ele nu au fost chiar exceptionale. Cred ca mare parte din studenti este normal sa aspire spre a fi programatori mai buni, sa cunoasca principiile limbajelor, tehnologii si altele.
Cum ai reușit să te angajezi full time la Facebook și ce te-a făcut să te întorci în țară?
Am primi ofeta dupa internshipul la care am ajuns aproape intamplator. Am plecat cu gandul de a aduna niste bani, si mai putin pentru experienta de afara, totusi nu am exclus ca e posibil sa raman acolo si timpul a decis sa ma intorc pana la urma. M-am intors pentru ca s-a implinit timpul minim pe care mi l-am propus sa stau si realizasem ca imi place mai mult in tara per total… nu neaparat job-ul ci viata in general.
Multă lume vorbește despre lipsa de calitate în sistemul de învățământ românesc. Ce măsuri crezi că ar îmbunătăți învățământul preuniversitar? Dar cel universitar?
Presupun ca mare parte din problemele grave sunt datorate faptului ca profesori sunt platiti prost. Cum job-urile in IT sunt destul de multe si bine platite, este si mai accentuat in informatica, unde probabilitatea sa te angajezi este si mai mare. Sunt si alte probleme, dar cel putin in preuniversitar asta e cel mai grav.
Ce planuri de viitor ai?
Vreau sa termin doctoratul si apoi sa raman lector in universitate. Dar pe langa asta vreau sa dezvolt in continuare si proiectele legate de concursuri sau olimpiade. Este posibil sa mai fac internshipuri pana termin doctoratul, asta fiind unul dintre avantajele “studentiei”. Pare mai bine asa pentru mine, mult mai putina monotonie relativ in industrie permanent.
Ce sfaturi ai pentru elevii care încep informatica sau care se gândesc să aibă o carieră în domeniu?
Sa nu se plafoneze, este destul de usor acum sa lucrezi in IT cu salariul ok si totusi sa nu-ti atingi nici pe departe potentialul, sau posibilitatile. Cred ca e bine sa faci lucruri mai indraznete si sa profiti de avantajele din IT: faptul ca cererea de progamatori e mare: e ok sa schimbi job-ul, sa ai proiecte personale, sa incerci diferite experiente, sa vezi locuri noi si alte lucruri de genul. In putine alte domenii vei avea astfel de avantaje.
Facultate aici sau in afară?
Pentru mine a fost clar de preferat sa fac facultatea aici, inclusive master si doctorat. Cred ca foarte multe poti invata si singur, plus ca si de aici poti pleca ulterior cam oriunde. Sigur, daca pleci la o facultate cu adevarat buna din afara cred ca este o diferenta semnificativa, dar cred ca sunt prea multi care pleaca doar de dragul de a pleca, sau le recomanda parintii.
Merită să lucrezi în timpul facultății?
Full-time cred ca nu, pare mult mai ok sa faci internshipuri eventual afara daca reusesti, si sa pastrezi full-time pentru dupa facultate. Oricum vei lucra cel mai probabil mai multi zeci de ani in industrie, nu vad de ce te-ai grabi sa prinzi inca cativa timp in care viata ta devine prea incarcata. Cunosc o multime de programatori destul de buni si foarte putini sunt atat de incantati de ziua de luni dupa cativa ani de munca.

Interviu Paul Diac – partea I

Posted on Leave a commentPosted in Uncategorized
Paul Diac este unul dintre românii care se poate lăuda că a lucrat la Facebook. Totuși el a ales să se întoarcă în țară. În prezent este doctorand la Universitatea Alexandu Ioan Cuza din Iași. El este unul dintre inițiatorii Olimpiadei Naționale de Informatică pentru Studenți. De asemenea, Paul pregătește în timpul liber elevi și studenți pentru concursurile de informatică. În prima parte a interviului, Paul vorbește despre cum a început cu informatica, precum și experiența sa din concursuri.
La ce vârstă ai văzut primul program? Când ai scris primul tău program?
Undeva in clasele 6-7. In clasa a 5-a eram in situatie de corigenta la informatica :), motiv pentru care am inceput sa invat ceva mai serios. In clasele 6-7 am dezvoltat un joc snake, fara sa stiu vectori insa astfel incat lungimea era constanta si miscarea anevoioasa (x1 = x2, x2 = x3, x3 = x4, similar pentru y)…
Cum ai început cu concursurile?
In clasa a 9-a mai mult, am aflat de acm.timus.ru de la centru de excelenta si am rezolvat aproape 200 probleme intr-un an si ceva. Nu aveam net acasa asa ca mergeam cu sursele de pe o discheta la o sala de jocuri pentru a submita. Imi notam rezultatele pe foaie (Time limit, WA, Accepted), si o luam de la capat cu cele care nu mergeau.
Ai avut și alte pasiuni în afară de informatică? Când și cum te-ai decis să te dedici informaticii?
In clasele 7 si 9-a am fost inscris la un club de baschet. Erau cred ca 3 antrenamente pe saptamana si intr-a 9-a m-am lasat de baschet pentru a ma a lucra mai mult la info la centru de excelenta. Intr-un fel regret decizia, cred ca e bine sa faci si un sport regulat sau sa ai si alte activitati.
Cum te antrenai pentru olimpiade? Aveai un program fix/sănătos? Ce te motiva să lucrezi?
Nu cred ca aveam un program foarte fix si nici sanatos, pentru ca lucram singur, sub ghidarea doar a centrului de excelenta, vedeam ca se mai face acolo. Nu aveam un profesor personal. In schimb imi placea sa fac probleme pe timus si apoi infoarena, si sa particip la mai multe concursuri relativ necunoscute la vremea aceea (de exemplu usaco), si ma miram sa vad ca participa acolo cativa colegi din tara dar nu si din oras sau scoala… erau doar o mana de oameni care participau la concursuri online.
Contează mai mult antrenamentul pe cont propriu sau ajutorul unui profesor? Care e ponderea? Ce persoane au avut o influență în formarea ta?
Cel mai mult conteaza antrenamentul pe cont propriu, de la un nivel in sus este posibil sa iti fie mai usor sa ai ghidarea unui profesor. Sa iti spuna mai ales ce probleme sa alegi, care site-uri sunt mai bune, in special acum ca sunt multe optiuni. Sa se asigure ca nu ai lacune in anumite teorii, de exemplu eu aveam destul de multe lacune pentru ca faceam mai mult ce-mi place.
Cum îți stăpâneai emoțiile în timpul concursurilor? Cât contează psihicul la olimpiade?
In general daca nu era o miza clara nu aveam emotii deloc. De exemplu la concursuri pe net, cum era usaco. In schimb la OJI in clasa 11-a am avut emotii si am obtinut 0 puncte… mai exact nu prea mi-au placut problemele si emotiile au aparut pe parcurs. Cred ca e bine sa nu iti impui sa obtii un anumit rezultat, sa fii ok chiar in cazul in care nu faci foarte bine dar sa incerci sa profiti la maxim de timpul din concurs, si timpul pentru pregatire dinainte. Similar pentru sa inveti din greselile din concurs, de orice tip ar fi ele.

Citiți și partea a doua unde Paul vorbește despre experiența sa după terminarea liceului, despre stagiile de practică precum și despre întoarcerea în România.

Iarăși începe școala…

Posted on Leave a commentPosted in Scoala

Aș vrea ca înainte să începi să citești articulul acesta, să închizi Facebook-ul, să îți pui telefonul pe silențios și să citești cu atenție de la cap la coadă. Sper ca articolul sa te ajute să ai un an școlar plin de bucurii.

Și iar a  venit perioada din an când trebuie să înceapă școala. Asta gândeam în fiecare an și cred că la asta te gândești și tu când citești rândurile astea. De acum o să te trezești în fiecare dimineață, o să trebuiască să mergi la ore și pe deasupra o să mai trebuiască să și faci (sau să copiezi) teme.

Chiar dacă la o primă vedere școala pare că a fost inventată de niște oameni cu intenții foarte malefice care și-au pus în gând să chinuie copii, nu e chiar așa. Dacă școala ar fi fost un lucru inutil, în cele câteva mii de ani de când există sau în cele câteva sute de când avem școli moderne, cineva tot și-ar fi dat seama că sunt inutile și le-ar fi desfințat.

În general viața oamenilor arată cam așa: grădiniță 4 ani, școală 12 ani, facultate 3 ani, muncă 45 de ani și pe urmă pensie. Deci muncim mai mult de jumătate din viață. Fiecare etapă e influențată de lucrurile pe care le facem în perioadele precedente. Deci școala și pe urmă facultatea determină ce o să facem pentru următorii 45 de ani din viață.

Probabil acum ți se pare că munca e undeva foarte departe în viitor, dar să știi că momentul când termini facultatea e destul de aproape. Te rog să faci acum o pauză și să îți imaginezi că ai terminat școala, facultatea și că lucrezi. În ce oraș ești? Lucrezi la o firmă sau ai propria afacere? Dacă lucrezi la o firmă, ce fel de firmă e? Trebuie să te scoli devreme sau poți lucra de acasă? Iei autobus/metrou sau mergi cu mașina până la birou? Ai biroul tău sau ești într-o încăpere cu mai multă lume? Ești plătit bine sau trebuie să economisești până la următorul salariu? Îți place ceea ce lucrezi? Ai timp liber?

birou

Școala e locul unde ne pregătim pentru muncă. O să las mai jos câteva sfaturi care sper să te ajute.

La finalul celor 12 clase va trebui să alegi domeniul în care vrei să lucrezi.
În domeniul ales îți vei petrece mai mult de jumătate din viață, deci e important să te gândești bine ce vei face. Din păcate materiile de la școală nu prea reflectă cum arată munca în domeniu, deci chiar dacă biologia pe care o faci la școală e plictisitoare, e posibil ca o meserie în domeniu să fie interesantă.
Nici o materie nu e plictisitoare.
Într-adevăr, poate multe materii sunt predate prost. Asta nu înseamnă că domeniul e unul plictisitor. Dacă un domeniu ar fi total neatrăgător, nimeni nu ar face asta și în concluzie nu s-ar studia la școală. În general lucrurile predate sunt mai interesante decât par, dar e datoria ta să îți dai seama de ce.
Internetul e prietenul tău.
Sunt multe lucruri interesante care nu se fac la școală, dar din fericire le poți găsi destul de ușor pe Google. Un lucru care nu se prea prezintă este modul în care s-a ajuns la descoperirea noțiunii predate. Noțiunile au fost inventate de oameni care s-au lovit de niște probleme și și-au dorit să le rezolve pentru a avea o viață mai bună.
Ai o mulțime de timp liber, folosește-l constructiv
Nu zic că trebuie să te închizi în cameră și să arunci cheia pe geam, dar jocurile video și nici numărul de like-uri nu o să-ți aducă un salariu mare. CV-ul începi să ți-l faci din timpul liceului. O participare la olimpiadă, implicarea într-o activitate extrașcolară sau lucrul la un proiect personal sunt lucruri care te ridică atunci când aplici la o universitate din afară sau la o companie mare.
Fă-ți prietenii potriviți.
Găsește colegi cu aceleași pasiuni și începeți să lucrați împreună la ceva ce vă place amândurora. În plus conexiunile pe care ți le faci acum, te vor ajuta mai departe. De exemplu dacă unul dintre prietenii tăi ajunge să lucreze pentru Google, vei avea șanse mai mari să ajungi acolo dacă îți dorești. Un alt lucru important e să ai prieteni mai mari. Cel mai probabil au trecut prin aceleași greutăți și te vor ajuta pe urmă când vrei alege facultatea la care să studiezi. Bill Gates quote

Ar mai fi multe sfaturi utile cum ar fi citeșteocartepelunădormisuficientmergiînexcursiifăsportînvațăsăfoloseșticalculatorulgăsește-țihobby-uridezvoltă-țicreativitateamănâncăsănătosconcentrează-tepemateriilecareîțiplac

Mult succes în noul an școlar!
Recomandare de carte: https://www.goodreads.com/book/show/36072.The_7_Habits_of_Highly_Effective_People

Cum îl distruge media 10 pe copilul tău

Posted on Leave a commentPosted in Performanta

Fiecare dintre noi ne-am preocupat cel puțin o dată legat de media cu care o să încheiem clasa. Cred că unul dintre lucrurile care fac mult rău învățământului de la noi sunt notele. Nu, nu cred că evaluarea elevilor prin note este rea, ci felul în care ele sunt folosite în sistemul de învățământ de la noi. Înainte să continui să citesti postarea, recomand să citesti blogpostul acesta: http://www.zoso.ro/10-pasi-lasa-repetent-copil-scoala/

Consecințele sunt și ele prezente. Un studiu publicat de Mediafax din 2013 arată că 80% dintre absolvenții de facultăți lucrează în alte domenii. Puteți accesa studiul aici. Asta înseamnă că mulți dintre ei vor avea locuri de muncă proaste, plătite cu un salariu apropiat de minimul pe economie. casier

Cum dăunează notele slabe

Undeva în timpul comunismului s-a introdus mentalitatea că “toți elevii trebuie să treacă”.  Dacă elevul este corigent sau repetent, atunci profesorul este de vină pentru că nu a reușit să-l convingă să învețe. Din păcate mentalitatea aceasta s-a păstrat și după comunism și a ajuns și în universități. În prezent se întâmplă rar ca cineva să ia o notă sub 4, iar dacă se întâmplă asta, nota are doar rolul de a speria. Într-un final media ‘iese’ și aproape nimeni nu termină cu media sub 5.

Un mare pas înainte a fost luarea în serios a examenului de Bacalaureat. Nu mi se pare un dezastru să pici la BAC sau să repeți o clasă. Cred că un dezastru real este să rămâi fără un loc de muncă sau să nu ai posibilitatea să te angajezi într-un domeniu plătit decent. Până la urmă șefii tot își dau seama dacă ești incompetent nu ești bine pregătit și într-un final vei sfârși dat afară fără posibilitatea de a trece la corigență sau în restanțe.

Cum dăunează notele bune

Pentru a reuși să treacă cât mai mulți elevi, a fost nevoie să scadă standardele pentru nota 5 și simultan cu ele au scăzut și cele pentru nota 10. În prezent, unele licee și facultăți au mai mulți șefi de promoție din cauză că toți termină cu medie maximă. Nu cred că ar trebui să existe în licee elevi cu media 10. Cred că ea ar trebui să reflecte faptul că ți-ai dat silința în plus față de ce ai învățat la clasă. Ea ar trebui să arate că ai învățat și înțeles lucruri care nu ți s-au predat. În plus cred că notele ar trebui să facă o diferențiere între elevi la o materie și cred că sunt foarte rare cazurile când sunt mai mult de 3 elevi la același nivel.

Totuși standardele scăzute dăunează mult mai mult indirect. În prezent nota 10 reflectă îndeplinirea unor cerințe la o materie. Atât timp cât ele nu sunt foarte ridicate tu ești fericit că le-ai îndeplinit și nu vei fi motivat să afli mai multe. Ai învățat lecția de 10 și treci la următoarea materie. Mai mult, fiind multe materie rămâi fără prea mult timp liber. Câteodată ajungi să te stresezi pentru a termina cu 10 la toate chiar dacă după liceu nu vei mai lucra în domeniul biologiei (de exemplu). Mai mult, cea mai mare parte a angajatorilor de aici și din afară nu țin cont de notele obținute în liceu sau în facultate. Cred că e foarte important ca elevul să-și descopere pasiunile în timpul liber. Asta îl va ajuta să devină din ce în ce mai bun la ce-i place. Pe urmă lucrul acesta va crește șansele la un loc de muncă bun.

Cred că rămânem din școală cu o definiție greșită a succesului

În școală elevii văzuți bine de către majoritatea profesorilor sunt cei care iau note de 10 la majoritatea materiilor. Asta le crează iluzia că sunt buni. Totuși din cauza standardelor scăzute, asta nu înseamnă că excelează la ele sau că ar fi capabili să muncească în acel domeniu. Elevii care se concentrează doar pe una sau două materii, obțin rezultate bune la olimpiade și neglijează restul materiilor, sunt văzuți ca niște rebeli. Mai mult, ei sunt deseori certați de către profesori.

În timpul facultății când ar trebui să se specializeze și să devină cât mai buni, ei continuă să se mulțumească cu nota 10 care rareori reflectă cât de buni vor fi ei pe piață. Asta duce la un cerc vicios din cauză că nelucrând în plus, ei nu au experiență în domeniu, iar lipsa experienței în domeniu îi determină pe angajatori să nu îi angajeze. În final elevii care își descoperă devreme în școală pasiunea, ajung să aibă job-uri mai bune și să exceleze în domeniul lor.

Soluții

Cred că schimbarea ar trebui să vină de la părinți. După cum este prezentat și în articolul din introducere, este foarte greu pentru un profesor să schimbe standardul. În viziunea mea, un părinte bun e cel care își încurajează copilul să participe la concursuri și olimpiade și să se implice în activități extra școlare. Pe lângă asta, cred că ar trebui scăzută presiunea pusă pe notele luate la școală. În felul acesta elevii se vor transforma în oameni de succes și în adevărați specialiști.