De ce nu mai facem meditații pentru “la clasă”

Posted on Leave a commentPosted in Cum sa inveti, Informatica

Începând de anul acesta școlar, am decis că nu vom mai face pregătiri pentru “clasă” deși mare parte dintre cererile pe care le avem sunt de acest tip. Acest lucru nu înseamnă că nu mai lucrăm cu elevi care nu știu să programeze, ci că vrem să lucrăm cu cei care sunt pasionați, care vor să știe mai mult decât fac la școală și care vor să facă performanță în domeniu.

Am decis să facem acest lucru din mai multe motive:

Se strică dinamica grupei

În general lucrăm cu grupe de câte 5 elevi grupați în funcție de nivel. Facem acest lucru pentru că având mai mulți elevi, ei vor discuta între ei, explicându-și neclaritățile. Explicându-le colegilor cum se rezolvă diverse probleme, ei vor înțelege și vor asimila mai bine informația nouă, dar își vor dezvolta și spiritul de echipă. În plus elevii din grupă sunt mult mai harnici deoarece nimeni nu vrea să fie singurul din grupă care nu-și face tema. Nu în ultimul rând, mare parte dintre elevi își fac prieteni din alte școli, prieteni care au aceleași pasiuni cu ei și cu care au multe lucruri în comun.

Din experiența noastră din anii trecuți, elevii care doreau pregătire doar pentru a fi mai buni la clasă renunță să mai lucreze sau încep să lipsească în momentul când și-au atins scopul. În schimb cei care care doresc să facă performanță continuă să se pregăteasca intens. Se creează un decalaj atât de mare între aceste două categorii încat nu mai este posibil să se lucreze cu ei în aceeasi grupă pentru că fiecare ar avea de pierdut.

Ca să ajungi un programator bun, trebuie să lucrezi în plus

Încă de când am fondat Learnhouse, scopul nostru a fost să facem pregătire de calitate. Nu ne-am dorit niciodată să fim doar un ajutor pentru a scăpa de corigență sau pentru a lua o notă mare la test. Ne dorim ca elevii noștri să ajungă niște buni informaticieni care să inoveze și să ajute lumea în care trăim, având impact asupra a cât mai mulți oameni. Nivelul la care se predă la clasă este unul foarte scăzut deoarece trebuie ca toată lumea să facă față, inclusiv cei care nu își doresc o carieră în domeniu și au ales să dea la mate-info pentru a fi într-o clasă “bună”.

Pentru cineva care se mulțumește cu informatica predată la clasă, cred că este imposibil să se angajeze ca programator. Chiar dacă lucrezi puțin mai mult și reușești să te angajezi, tot timpul vei fi printre cei mai slabi din echipa în care vei fi, vei avea un salariu mic și vei fi ușor de înlocuit. Ca să eviți situația neplăcută, este important să începi să înveți lucruri în plus.

Ca programator trebuie să înveți de multe ori singur

Dacă nu vrei să îți dedici prea mult timp pentru a lucra în plus, totuși este important să începi să înveți singur. Într-adevăr primii pași în programare sunt foarte grei, dar am creat platforma WellCode unde poți să înveți lucrurile de bază în programare și unde poți să ceri ajutor de la oameni din toată țara. Mai mult, atunci când vei lucra, nu vei mai avea un profesor care să-ți explice toate lucrurile și de cele mai multe ori va trebui să te descurci singur să înveți și să înțelegi cum funcționează lucrurile în proiectul tău. Colegii tăi de echipă vor avea și ei lucruri de făcut și nu vrei să îi întrerupi prea des și să devii o povară pentru echipă.

Interviu Paul Diac – partea I

Posted on Leave a commentPosted in Cum sa inveti, Performanta
Paul Diac este unul dintre românii care se poate lăuda că a lucrat la Facebook. Totuși el a ales să se întoarcă în țară. În prezent este doctorand la Universitatea Alexandu Ioan Cuza din Iași. El este unul dintre inițiatorii Olimpiadei Naționale de Informatică pentru Studenți. De asemenea, Paul pregătește în timpul liber elevi și studenți pentru concursurile de informatică. În prima parte a interviului, Paul vorbește despre cum a început cu informatica, precum și experiența sa din concursuri.
La ce vârstă ai văzut primul program? Când ai scris primul tău program?
Undeva in clasele 6-7. In clasa a 5-a eram in situatie de corigenta la informatica :), motiv pentru care am inceput sa invat ceva mai serios. In clasele 6-7 am dezvoltat un joc snake, fara sa stiu vectori insa astfel incat lungimea era constanta si miscarea anevoioasa (x1 = x2, x2 = x3, x3 = x4, similar pentru y)…
Cum ai început cu concursurile?
In clasa a 9-a mai mult, am aflat de acm.timus.ru de la centru de excelenta si am rezolvat aproape 200 probleme intr-un an si ceva. Nu aveam net acasa asa ca mergeam cu sursele de pe o discheta la o sala de jocuri pentru a submita. Imi notam rezultatele pe foaie (Time limit, WA, Accepted), si o luam de la capat cu cele care nu mergeau.
Ai avut și alte pasiuni în afară de informatică? Când și cum te-ai decis să te dedici informaticii?
In clasele 7 si 9-a am fost inscris la un club de baschet. Erau cred ca 3 antrenamente pe saptamana si intr-a 9-a m-am lasat de baschet pentru a ma a lucra mai mult la info la centru de excelenta. Intr-un fel regret decizia, cred ca e bine sa faci si un sport regulat sau sa ai si alte activitati.
Cum te antrenai pentru olimpiade? Aveai un program fix/sănătos? Ce te motiva să lucrezi?
Nu cred ca aveam un program foarte fix si nici sanatos, pentru ca lucram singur, sub ghidarea doar a centrului de excelenta, vedeam ca se mai face acolo. Nu aveam un profesor personal. In schimb imi placea sa fac probleme pe timus si apoi infoarena, si sa particip la mai multe concursuri relativ necunoscute la vremea aceea (de exemplu usaco), si ma miram sa vad ca participa acolo cativa colegi din tara dar nu si din oras sau scoala… erau doar o mana de oameni care participau la concursuri online.
Contează mai mult antrenamentul pe cont propriu sau ajutorul unui profesor? Care e ponderea? Ce persoane au avut o influență în formarea ta?
Cel mai mult conteaza antrenamentul pe cont propriu, de la un nivel in sus este posibil sa iti fie mai usor sa ai ghidarea unui profesor. Sa iti spuna mai ales ce probleme sa alegi, care site-uri sunt mai bune, in special acum ca sunt multe optiuni. Sa se asigure ca nu ai lacune in anumite teorii, de exemplu eu aveam destul de multe lacune pentru ca faceam mai mult ce-mi place.
Cum îți stăpâneai emoțiile în timpul concursurilor? Cât contează psihicul la olimpiade?
In general daca nu era o miza clara nu aveam emotii deloc. De exemplu la concursuri pe net, cum era usaco. In schimb la OJI in clasa 11-a am avut emotii si am obtinut 0 puncte… mai exact nu prea mi-au placut problemele si emotiile au aparut pe parcurs. Cred ca e bine sa nu iti impui sa obtii un anumit rezultat, sa fii ok chiar in cazul in care nu faci foarte bine dar sa incerci sa profiti la maxim de timpul din concurs, si timpul pentru pregatire dinainte. Similar pentru sa inveti din greselile din concurs, de orice tip ar fi ele. Citiți și partea a doua unde Paul vorbește despre experiența sa după terminarea liceului, despre stagiile de practică precum și despre întoarcerea în România.

Cum să obții rezultatele pe care ți le dorești la școală – Partea a doua

Posted on Leave a commentPosted in Cum sa inveti, Performanta, Rezultate
  • Deși lumea crede că cei mai buni la școală sunt stabiliți în clasa a 9-a sau chiar mai devreme, există mulți elevi care sunt slabi atunci, dar se apucă serios de lucru în clasele mai mari.

    Mentalitatea rigidă, foarte prezentă în rândurile elevilor, îi face pe mulți să creadă că nu pot fi mai buni decât au fost încadrați în clasa a 9-a. Un rezultat slab la un moment dat nu poate indica altceva decât că mai este nevoie de muncă. Totuși, munca are nevoie de îndrumare.

    Voi povesti în continuare despre doi elevi:

    (more…)

    Despre frica de a întreba?

    Posted on 1 CommentPosted in Cum sa inveti
    frica  

    De multe ori când încep să predau unui colectiv nou de elevi, primele ore se desfășoară într-o liniște destul de mare. Lucrul ăsta e deranjant din mai multe motive. În primul rând mă simt ca și cum aș preda unei camere goale. În al doilea rând predarea nu se mai desfășoară cursiv deoarece mă întrerup la punctele pe care le consider importante și mă uit la elevi ca un detectiv încercând prin întrebări să-mi dau seama dacă toți au înțeles. E important să mă opresc atunci când există neclarități și nu când consider eu că trebuie accentuată o noțiune. Cred că ora ar trebui să decurgă mai degrabă ca o discuție între elevi și profesor în care profesorul vorbește 80% din timp.

     

    Lipsa interactivității e o problemă

     

    După câteva pregătiri, situația se remediază și elevii încep să pună întrebări și orele să fie interactive. Totuși sunt necesare multe încurajări până elevii încep să pună întrebări din proprie inițiativă.  Consider că lipsa interactivității de la multe cursuri e o problemă mare a orelor de la noi. Fără ca elevii să pună întrebări și să discute cu profesorul, ora nu se diferențiază cu nimic de un filmuleț văzut pe youtube sau de citirea lecției dintr-un manual.

     

    „Dacă pui o întrebare, lumea crede că ești prost”

    Mulți dintre noi credem că atunci când punem o întrebare, vom fi judecați de către ceilalți. Totuși ne bucurăm atunci când cineva pune o întrebare la care nu știm să răspundem. De cele mai multe ori întrebările puse de către ceilalți ne ajută să înțelegem lucrurile mai bine și de aici putem să tragem concluzia că și întrebările pe care le punem noi, îi ajută pe ceilalți.

    Mai mult, întrebând, memorăm informația mai bine. Gândindu-ne cum să formulăm întrebarea și explicând neclaritățile, creierul nostru accesează informația predată și o reține pentru o perioadă mai lungă. Pe lângă asta, de cele mai multe ori, informațiile predate se bazează pe noțiuni predate deja, deci dacă nu înțelegi o parte, sunt șanse mari să nu mai înțelegi nici continuarea.

    De obicei în clase se pun două feluri de întrebări: alea extrem de sofisticate (puse de cei din top 3 și la care restul se uită fără să înțeleagă mare lucru – și profesorii dau semnale că alea sunt întrebările bune) și cele puse de non-conformiști care sunt îndrăznețe dar nu prea au legătură cu materia. E normal ca profesorul să se bucure că elevii își doresc să știe mai mult, dar asta nu înseamnă că el nu se bucură că elevii vor să înțeleagă lucrurile de bază.

    Întrebările îl ajută și pe profesor

    Profesorul nu are cum să își dea seama tot timpul de lucrurile neclare. Deseori mi se întâmplă să mi se ceară explicații la lucruri pe care eu le consider simple, dar în urma întrebărilor, îmi dau seama că nu sunt chiar așa de simple pentru toată lumea. Fiecare generație e altfel și înțelege lucrurile diferit.

     

    Până acum întrebările nu au omorât pe nimeni

     

    Chiar dacă deseori simțim frica de a întreba, până la urmă, punând o întrebare nu ni se întâmplă nimic rău, nu ne mănâncă nimeni. Din contră, exista “riscul” de a înțelege lucrurile mai repede și de a avea mai puțin de lucrat acasă.

    Consider că trebuie să fim mai egoiști. Chiar dacă restul clasei a înțeles, profesorul e acolo ca să ne ajute pe toți să înțelegem, iar noi trebuie să ne dăm interesul în direcția asta și să plecăm cu lecția înțeleasă acasă. Nu e nimic greșit în a pune 10 întrebări atât timp cât întrebarea e la subiect. Cursurile și orele sunt făcute mai mult pentru cei care nu înțeleg, nicidecum pentru cei care prind repede.

    Vreau să-ți faci o listă cu ultimele 5 lucruri pe care le-ai întrebat și una cu ultimele 5 lucruri pe care nu le-ai înțeles și totuși nu ai întrebat.