Interviu cu câștigătorii SEERC 2017

Posted on Leave a commentPosted in Informatica, Interviu, Performanta, Rezultate
seerc-winners

Anul acesta o echipă a Universității din București, formată din Andrei Popa, Alexandru Velea și Lucian Bicsi, s-a clasat pe locul 1 la concursul ACM-ICPC, etapa pe Europa de Sud-Est. Performanța este una cu adevărat remarcabilă întrucât nicio echipă românească nu a mai obținut locul 1 din anul 2004. Printre olimpici concursul ACM ICPC este deseori catalogat ca fiind mai greu decât olimpiadele internaționale de informatică. Am realizat un interviu cu ei pentru a vedea cum gândesc și cum se pregătesc niște oameni care au ajuns la cel mai înalt nivel în programarea competitivă.

Când v-ați apucat de informatică? Ați știut de dinainte că vreți să faceți asta sau a fost o persoană care v-a influențat alegerea?

Lucian Bicsi: Într-a 12-a mainly. Nu am știut decât când m-am decis să mă apuc de programare competitivă. Dacă aș fi știut, probabil aș fi început mai din timp. Decizia a fost personală.

Alexandru Velea: Ai mei o făcut Poli la Cluj și am avut destul de mulți programatori în familie. Am zis pe a 5-a că e mai ok sa încep să fac info decât să mă joc în continuu la calculator și cumva mi-a plăcut super mult.

Andrei Popa: M-am apucat în clasa a 6-a de informatică. Mă jucam destul de mult la calculator și părinții mei au considerat că ar fi bine să fac și ceva productiv și m-au trimis la Palatul Copiilor să învăț informatică. Din primele ședințe am observat că îmi place și că aș vrea să fac asta cât mai mult.

Cum v-ați hotărât să faceți informatică la un nivel înalt? V-ați setat un scop legat de cât se sus să ajungeți? Ați vrut de la început să ajungeți să vă bateți cu cei mai tari din lume, sau ați ridicat ștacheta pe parcurs?

Lucian Bicsi: Pur și simplu mi s-a părut interesantă. Am venit la facultatea asta cu dorința de a merge la finala ACM. Acum că am realizat asta, voi începe să țintesc mai sus.

Alexandru Velea: Pe a 5-a tot îmi arăta tata articole cu Cezar Mocan și am vazut că îți e răsplătită munca. Fiind o fire foarte competitivă am început să lucrez din ce în ce mai mult. Nu prea m-am comparat cu alții, tot timpul voiam să fiu bun.

Andrei Popa: Nu m-am gândit de la început să ajung atât de sus, dar progresam destul de mult și îmi stabileam obiective din ce în ce mai mari.

Andrei Popa
Andrei Popa

Cum arăta programul vostru de pregătire în liceu? Lucian, știu că de fiecare dată când ne-am întâlnit, discutai probleme cu cineva, făceai asta și în liceu? Alex, Andrei voi cât de des discutați soluții cu alți oameni? Ce făceați atunci când nu aveați chef să lucrați? Ce ați schimba în programul vostru de atunci și cum credeți că ar trebui să se pregătească un elev pentru olimpiadă?

Lucian Bicsi: Nu prea m-am pregătit decât în clasa a 12-a în liceu, deci nu pot spune că aveam un program de pregătire. În liceu am lucrat doar arhiva educațională de pe infoarena. Acum, mai mult din concursuri.

Alexandru Velea: Începand cu clasa a 10-a am început să fac pregatiri cu Wef (Andrei Grigorean). Nu pot să zic că discutam probleme cu multă lume. Începand din primul an de facultate am venit să lucrez la CS Academy și aproape în fiecare zi discut probleme, tot cu Wef, dar în general nu e un lucru pe care îl fac ad-hoc. Personal, mi se pare că am început să mă pregatesc mai serios după clasa a 10-a. Nu cred că aș schimba mai nimic, sincer. Nu mi se pare un lucru așa de sănătos ca lumea să înceapa de mică să programeze. Normal că ajută, dar mi se pare că “ți se face scârbă” destul de repede. Cred că fiecare are un moment când se schimba ca persoană, cand face “level-up”. La mine a fost clasa a 10-a, dar nu-s sigur dacă asta vine dacă lucrezi mult sau e pur și simplu scris undeva magic. Un elev ar trebui în general să lucreze. Și de preferat nu arhive de probleme, concursurile sunt mult mai bune. E super util dacă discuti cu cineva, cineva care știe poate un pic mai mult decât tine, să îți arate lucruri noi. E ca un lucru “selectiv” în care faci doar “chestii șmechere” 🙂

Andrei Popa: Programul meu de lucru în liceu a fost cel mai intens în clasa a 9-a și a scăzut treptat pana în clasa a 12-a. Nu pot spune că aveam un program fix. Când simțeam că vreau să lucrez, lucram. Participam la concursuri online (mai mult Codeforces pe atunci) și discutam problemele cu câțiva prieteni care participau și ei la runda, dar am avut și mai mulți profesori din clasa a 6-a până într-a 10-a, din clasa a 11-a m-am pregătit doar singur. Cred că un elev ar trebui să se pregateasca pentru olimpiadă lucrand probleme cât mai multe și mai diverse, în afară de asta cred că depinde foarte mult de nevoile particulare ale elevului.

Alexandru Velea
Alexandru Velea

Cum a fost trecerea de la concursurile școlare la cele studențești? Ce ați schimbat în felul în care vă pregătiți?

Lucian Bicsi: În liceu mă pregăteam singur, acum mă pregătesc în echipă.

Alexandru Velea: Mai nimic

Andrei Popa: Mă concentrez mai mult pe concursurile tip ACM, altceva nu s-a schimbat.

Cum este sa lucrezi în echipă și care este principiul pe care ați format echipa? Are fiecare domeniul lui? Exista un lider?

Lucian Bicsi: Am vrut să facem cea mai bună echipă din Unibuc. Sunt de părere că fiecare are punctele lui forte și nu există situația să fie vreunul un superset al altuia (să știe cineva tot ce știe altcineva din echipă n.r.), ceea ce mi se pare că ne ajută să acoperim o arie mai mare de probleme.

Alexandru Velea: Zice bine Bicsi. Sa lucrezi în echipă e tot timpul fun. De cele mai multe ori îți scapă bucăți mici din rezolvare, dar dacă sunt 2 e puțin probabil să le scape amândurora. E ca și cum ai pierde o bucată dintr-un puzzle dar o găseste celălalt. Clar gama de chestii pe care o putem rezolva e o reuniune mai bună a noastră, dar mi se pare că și reușim să rezolvăm tot ce am putea rezolva, în mare parte din cazuri.

Cât de important este ajutorul unui mentor? Aveți oameni care sunt modele pentru voi? Se schimbă importanța unui mentor în timpul studenției?

Lucian Bicsi: Ce înseamna mentor?

Alexandru Velea: Tot timpul e bine să ai pe cineva la care să aspiri, sau ceva în orice forma. Te ajută să îți canalizezi energia mai ușor. În general e bine să te pregătească cineva, mai ales dacă te înțelege. Îți prezintă lucruri pe care nu le știi și știe cum să ți le explice. E ca și cum ai lucra, dacă ai putea să stai o eternitate, să analizezi tot și sa scoti cele mai bune lucruri ca să dai randament maxim. În general e bine să te îndrepte cineva pe calea pe care vrei sa mergi, știi că o să dai randament maxim pe drum.

Andrei Popa: Un mentor este foarte important deoarece o persoană care cunoaște drumul te poate ghida mai bine decât dacă ar trebui să te descurci singur, dar progresul se poate realiza și pe cont propriu, în unele cazuri mai greu.

bicsi
Lucian Bicsi

Cât de importantă a fost constanța în muncă pentru rezultatele voastre?

Lucian Bicsi: Nu prea a existat o constanță. Mă pregătesc în tranșe și intercalez cu pauze.

Alexandru Velea: În general e bine să lucrezi destul de frecvent. Știu că jucătorii de Starcraft 2 profesioniști spuneau că simt cum sunt afectați dacă nu joacă o zi. La info nu cred că e totuși la același nivel. Eu în general n-am prea fost contant în munca pe care o făceam. Recent, de vreo 6 luni pregătim câte un concurs pe săptămâmă la CS Academy, concurs pe care trebuie să îl compunem (de obicei), să scriem soluții si teste la el. Nu e chiar modul în care se pregătește lumea în general, dar chiar e ceva de muncă și aici. Din punctul ăsta de vedere cred că am început să lucrez “constant” 😀

Ce rezultat v-ați propus să obțineți la ACM ICPC World Finals la care tocmai v-ați calificat?

Lucian Bicsi: Locul 1. Dar ne mulțumim și cu primele 3.

Alexandru Velea: Măcar top 20

Andrei Popa: În loc să răspund la intrebare, prefer să precizez faptul că mi se pare foarte important să îți stabilești un obiectiv cât mai ridicat, peste limita posibilităților aparente (pe care majoritatea persoanelor le consideră imposibil de atins), pentru că te obligă să lucrezi mai bine, să ajungi mai sus. Chiar dacă nu îți atingi obiectivul, probabil o să ajungi mai sus decât dacă ți-ai fi stabilit un obiectiv mai mic.

Cu ce vă ocupați pe lângă facultate și pregătirea pentru concursuri?

Lucian Bicsi: Cânt la chitară și îmi place să ies cu prietenii în oras.

Alexandru Velea: Ce e aia facultate?

Ați fost angajați undeva până acum? Dacă da, cum vi s-a părut ce aveați de făcut acolo comparativ cu pregătirea pentru concursuri?

Lucian Bicsi: Am avut un intership de 3 luni, vara aceasta, la Bloomberg. Ambele sunt interesante, dar în mod evident prefer programarea competitivă ca și hobby.

Alexandru Velea: SRE la Google Dublin în anul 1. A fost interesant, chiar mi-a placut. Acum lucrez la CSA și nu pot spune că nu fac programare competitivă în mare parte din timp, pentru că o fac. E super fun în general să faci ce îți place și la ce ești bun. Dar era fun și la Google. Mi se pare că am un impact mai mare asupra oamenilor lucrând la CSA comparativ cu Google.

Andrei Popa: Am lucrat puțin la CSA și mi s-a părut destul de diferit de ce fac la concursuri.

Ce planuri aveți după terminarea facultății?

Lucian Bicsi: Cel mai probabil ori mă voi angaja ori voi face un master.

Alexandru Velea: Prima oară vreau să termin facultatea, apoi o să fac multe copii ale diplomei și o sa îți tapițez camera cu ele.

Andrei Popa: Momentan nu am planuri atât de îndepărtate.

Ce sfaturi aveți pentru cineva care vrea să înceapă acum să învețe informatică?

Lucian Bicsi: Să aibă de la început un minim de standarde în materie de coding. Este trist să vezi atâția oameni buni la info care nu codează corespunzător.

Alexandru Velea: Să încerce tot timpul să înțeleagă ce se întamplă. Să își pună întrebări legate de tot ce se întampla, să nu lase lucrurile să treacă pe lângă ei.

Andrei Popa: Depinde foarte mult de cum vrea să învețe informatica și pentru ce. Sfaturi generale nu am, cei care participă la olimpiadă o să găsească opiniile mele în alte întrebări de mai sus.

Ce v-ar plăcea să se zică despre voi peste mulți ani? Cum v-ați caracteriza și care sunt lucrurile pe care le-ați realizat până acum de care sunteți cel mai mulțumiți?

Lucian Bicsi: Nu știu să răspund.

Alexandru Velea: Pas

Andrei Popa: Prefer să nu ma gândesc la asta. La a doua întrebare nu știu să răspund.

Interviu Paul Diac – partea I

Posted on Leave a commentPosted in Cum sa inveti, Performanta
Paul Diac este unul dintre românii care se poate lăuda că a lucrat la Facebook. Totuși el a ales să se întoarcă în țară. În prezent este doctorand la Universitatea Alexandu Ioan Cuza din Iași. El este unul dintre inițiatorii Olimpiadei Naționale de Informatică pentru Studenți. De asemenea, Paul pregătește în timpul liber elevi și studenți pentru concursurile de informatică. În prima parte a interviului, Paul vorbește despre cum a început cu informatica, precum și experiența sa din concursuri.
La ce vârstă ai văzut primul program? Când ai scris primul tău program?
Undeva in clasele 6-7. In clasa a 5-a eram in situatie de corigenta la informatica :), motiv pentru care am inceput sa invat ceva mai serios. In clasele 6-7 am dezvoltat un joc snake, fara sa stiu vectori insa astfel incat lungimea era constanta si miscarea anevoioasa (x1 = x2, x2 = x3, x3 = x4, similar pentru y)…
Cum ai început cu concursurile?
In clasa a 9-a mai mult, am aflat de acm.timus.ru de la centru de excelenta si am rezolvat aproape 200 probleme intr-un an si ceva. Nu aveam net acasa asa ca mergeam cu sursele de pe o discheta la o sala de jocuri pentru a submita. Imi notam rezultatele pe foaie (Time limit, WA, Accepted), si o luam de la capat cu cele care nu mergeau.
Ai avut și alte pasiuni în afară de informatică? Când și cum te-ai decis să te dedici informaticii?
In clasele 7 si 9-a am fost inscris la un club de baschet. Erau cred ca 3 antrenamente pe saptamana si intr-a 9-a m-am lasat de baschet pentru a ma a lucra mai mult la info la centru de excelenta. Intr-un fel regret decizia, cred ca e bine sa faci si un sport regulat sau sa ai si alte activitati.
Cum te antrenai pentru olimpiade? Aveai un program fix/sănătos? Ce te motiva să lucrezi?
Nu cred ca aveam un program foarte fix si nici sanatos, pentru ca lucram singur, sub ghidarea doar a centrului de excelenta, vedeam ca se mai face acolo. Nu aveam un profesor personal. In schimb imi placea sa fac probleme pe timus si apoi infoarena, si sa particip la mai multe concursuri relativ necunoscute la vremea aceea (de exemplu usaco), si ma miram sa vad ca participa acolo cativa colegi din tara dar nu si din oras sau scoala… erau doar o mana de oameni care participau la concursuri online.
Contează mai mult antrenamentul pe cont propriu sau ajutorul unui profesor? Care e ponderea? Ce persoane au avut o influență în formarea ta?
Cel mai mult conteaza antrenamentul pe cont propriu, de la un nivel in sus este posibil sa iti fie mai usor sa ai ghidarea unui profesor. Sa iti spuna mai ales ce probleme sa alegi, care site-uri sunt mai bune, in special acum ca sunt multe optiuni. Sa se asigure ca nu ai lacune in anumite teorii, de exemplu eu aveam destul de multe lacune pentru ca faceam mai mult ce-mi place.
Cum îți stăpâneai emoțiile în timpul concursurilor? Cât contează psihicul la olimpiade?
In general daca nu era o miza clara nu aveam emotii deloc. De exemplu la concursuri pe net, cum era usaco. In schimb la OJI in clasa 11-a am avut emotii si am obtinut 0 puncte… mai exact nu prea mi-au placut problemele si emotiile au aparut pe parcurs. Cred ca e bine sa nu iti impui sa obtii un anumit rezultat, sa fii ok chiar in cazul in care nu faci foarte bine dar sa incerci sa profiti la maxim de timpul din concurs, si timpul pentru pregatire dinainte. Similar pentru sa inveti din greselile din concurs, de orice tip ar fi ele. Citiți și partea a doua unde Paul vorbește despre experiența sa după terminarea liceului, despre stagiile de practică precum și despre întoarcerea în România.

Cum îl distruge media 10 pe copilul tău

Posted on Leave a commentPosted in Performanta

Fiecare dintre noi ne-am preocupat cel puțin o dată legat de media cu care o să încheiem clasa. Cred că unul dintre lucrurile care fac mult rău învățământului de la noi sunt notele. Nu, nu cred că evaluarea elevilor prin note este rea, ci felul în care ele sunt folosite în sistemul de învățământ de la noi. Înainte să continui să citesti postarea, recomand să citesti blogpostul acesta: http://www.zoso.ro/10-pasi-lasa-repetent-copil-scoala/

Consecințele sunt și ele prezente. Un studiu publicat de Mediafax din 2013 arată că 80% dintre absolvenții de facultăți lucrează în alte domenii. Puteți accesa studiul aici. Asta înseamnă că mulți dintre ei vor avea locuri de muncă proaste, plătite cu un salariu apropiat de minimul pe economie. casier

Cum dăunează notele slabe

Undeva în timpul comunismului s-a introdus mentalitatea că “toți elevii trebuie să treacă”.  Dacă elevul este corigent sau repetent, atunci profesorul este de vină pentru că nu a reușit să-l convingă să învețe. Din păcate mentalitatea aceasta s-a păstrat și după comunism și a ajuns și în universități. În prezent se întâmplă rar ca cineva să ia o notă sub 4, iar dacă se întâmplă asta, nota are doar rolul de a speria. Într-un final media ‘iese’ și aproape nimeni nu termină cu media sub 5.

Un mare pas înainte a fost luarea în serios a examenului de Bacalaureat. Nu mi se pare un dezastru să pici la BAC sau să repeți o clasă. Cred că un dezastru real este să rămâi fără un loc de muncă sau să nu ai posibilitatea să te angajezi într-un domeniu plătit decent. Până la urmă șefii tot își dau seama dacă ești incompetent nu ești bine pregătit și într-un final vei sfârși dat afară fără posibilitatea de a trece la corigență sau în restanțe.

Cum dăunează notele bune

Pentru a reuși să treacă cât mai mulți elevi, a fost nevoie să scadă standardele pentru nota 5 și simultan cu ele au scăzut și cele pentru nota 10. În prezent, unele licee și facultăți au mai mulți șefi de promoție din cauză că toți termină cu medie maximă. Nu cred că ar trebui să existe în licee elevi cu media 10. Cred că ea ar trebui să reflecte faptul că ți-ai dat silința în plus față de ce ai învățat la clasă. Ea ar trebui să arate că ai învățat și înțeles lucruri care nu ți s-au predat. În plus cred că notele ar trebui să facă o diferențiere între elevi la o materie și cred că sunt foarte rare cazurile când sunt mai mult de 3 elevi la același nivel.

Totuși standardele scăzute dăunează mult mai mult indirect. În prezent nota 10 reflectă îndeplinirea unor cerințe la o materie. Atât timp cât ele nu sunt foarte ridicate tu ești fericit că le-ai îndeplinit și nu vei fi motivat să afli mai multe. Ai învățat lecția de 10 și treci la următoarea materie. Mai mult, fiind multe materie rămâi fără prea mult timp liber. Câteodată ajungi să te stresezi pentru a termina cu 10 la toate chiar dacă după liceu nu vei mai lucra în domeniul biologiei (de exemplu). Mai mult, cea mai mare parte a angajatorilor de aici și din afară nu țin cont de notele obținute în liceu sau în facultate. Cred că e foarte important ca elevul să-și descopere pasiunile în timpul liber. Asta îl va ajuta să devină din ce în ce mai bun la ce-i place. Pe urmă lucrul acesta va crește șansele la un loc de muncă bun.

Cred că rămânem din școală cu o definiție greșită a succesului

În școală elevii văzuți bine de către majoritatea profesorilor sunt cei care iau note de 10 la majoritatea materiilor. Asta le crează iluzia că sunt buni. Totuși din cauza standardelor scăzute, asta nu înseamnă că excelează la ele sau că ar fi capabili să muncească în acel domeniu. Elevii care se concentrează doar pe una sau două materii, obțin rezultate bune la olimpiade și neglijează restul materiilor, sunt văzuți ca niște rebeli. Mai mult, ei sunt deseori certați de către profesori.

În timpul facultății când ar trebui să se specializeze și să devină cât mai buni, ei continuă să se mulțumească cu nota 10 care rareori reflectă cât de buni vor fi ei pe piață. Asta duce la un cerc vicios din cauză că nelucrând în plus, ei nu au experiență în domeniu, iar lipsa experienței în domeniu îi determină pe angajatori să nu îi angajeze. În final elevii care își descoperă devreme în școală pasiunea, ajung să aibă job-uri mai bune și să exceleze în domeniul lor.

Soluții

Cred că schimbarea ar trebui să vină de la părinți. După cum este prezentat și în articolul din introducere, este foarte greu pentru un profesor să schimbe standardul. În viziunea mea, un părinte bun e cel care își încurajează copilul să participe la concursuri și olimpiade și să se implice în activități extra școlare. Pe lângă asta, cred că ar trebui scăzută presiunea pusă pe notele luate la școală. În felul acesta elevii se vor transforma în oameni de succes și în adevărați specialiști.      

Cum să obții rezultatele pe care ți le dorești la școală – Partea a doua

Posted on Leave a commentPosted in Cum sa inveti, Performanta, Rezultate
  • Deși lumea crede că cei mai buni la școală sunt stabiliți în clasa a 9-a sau chiar mai devreme, există mulți elevi care sunt slabi atunci, dar se apucă serios de lucru în clasele mai mari.

    Mentalitatea rigidă, foarte prezentă în rândurile elevilor, îi face pe mulți să creadă că nu pot fi mai buni decât au fost încadrați în clasa a 9-a. Un rezultat slab la un moment dat nu poate indica altceva decât că mai este nevoie de muncă. Totuși, munca are nevoie de îndrumare.

    Voi povesti în continuare despre doi elevi:

    (more…)